Coachingul ca parte din viață

de Corina Neagu

Prima interacțiune cu coaching-ul am avut-o acum mai bine de 10 ani, când destul de puțini oameni, cel puțin în Romania, știau exact ce înseamnă coaching-ul și realizau impactul acestuia.

Pe Mădălina Uceanu în calitate de coach o știu de peste 20 de ani, pe urmă i-am cunoscut pe Dan Berinde, Paul Adrian Costin, Costel Coravu de la Coaching Partners, pe Vlad Duțescu de la EMCC, pe Diana Voicu și Madi Rădulescu de la MMM Consulting, pe Dana Burghel, Amalia Sterescu, Maria Hoeppe și mulți mulți alții, profesioniști deja în domeniu, și mi s-a deschis în față o lume extraordinară, plină de profunzime și de oportunități de a mă redescoperi pe mine, dar și de a-i descoperi pe ceilalți și de a-i sprijini în identificarea propriului potențial și în capacitarea maximă a acestuia.

Mulți ani am făcut coaching fară să știu, aplicând instrumente și punând întrebări specifice, fiind implicată în foarte multe procese de dezvoltare, educație la nivel național și internațional, fiind acreditată trainer, evaluator și consilier vocațional, făcând parte din comunități și programe de mentoring și din managementul companiilor în care am lucrat mulți ani la rând, și nu mi-am dorit neapărat o acreditare în coaching. Nici nu m-am auto-intitulat coach, pentru că nu mi se părea deloc etic și onest să port titulatura unei profesii care necesită certificare și sute de ore de pregătire, zeci de cărți citite și materiale de pregătit, ani de experiență, deși pe toate le aveam bifate, mai puțin certificarea. Mereu am știut că zona de coaching îmi vine mănușă și știam că este acolo, undeva, și se bazează pe ani de experiență, de învățare, pe rezultatele cu sute de oameni consiliați, educați în programele de formare, pe un instinct nativ și mai mult decât orice, pe iubirea pentru oameni și dorință de a-i sprijini în a-și înfrumuseța viață, dacă era posibil.

La îndemnul bunului meu prieten Dan Berinde mi-am luat acum doi ani această certificare în coaching și am devenit parte din comunitatea Coaching Partners și din proiecte absolut minunate, de mare impact.

Și pentru că evoluția nu se oprește niciodată, cel puțin nu pentru mine, acum a venit momentul în care m-am mutat în altă țară și am acceptat un rol de Human Capital Business Partner la Xclusiverse, în Dubai, mi-am făcut ordine în lista de priorități și alături de Iulia Lățcan am făcut un pas important către EMCC și tot ce presupune această comunitate. Împreună cu Andra Pintican și Școala de HR am decis că anul viitor să schimbăm strategia și să ne concentrăm pe a oferi și mai multe oportunități de învățare și mai multe cursuri de HR pentru toți cei pasionați și dornici să intre în fascinanta lume a HR-ului. Urmează și alte proiecte, momentan în lucru, dar despre care vă promit că vă anunț.

Iar dacă până în pandemie coaching-ul făcea parte din programele de învățare la nivel de ”nice to have” acum a devenit o necesitate și chiar o prioritate atât la nivel personal, cât și organizațional.

Spun asta pentru că în decurs de aproape trei luni de când m-am mutat în Dubai am avut peste 30 de sesiuni de coaching de weekend cu oameni care ori nu știu ce vor sau vor mai mult, și nu numai, dar și cu companii care și-au revizuit strategia de dezvoltare și au realizat importanța acestui proces transformațional. Și rezultatele nu ezită să apară acolo unde există dorință, voință, conștientizare, acțiune. Pentru mine coaching-ul este parte din cine sunt și va rămâne întotdeauna nu doar o profesie sau un proces, ci și un instrument și o oportunitate care, folosite corect, pot în mod real transforma vieți în cel mai bun sens posibil.

Și să nu uitam ce a zis Pete Carroll: ”Each person holds so much power within themselves that needs to be leț out. Sometimes they just need a little nudge, a little direction, a little support, a little coaching, and the greatest things can happen”.

Ana M. Marin

Coach, Trainer, Speaker, Bullet Journal Addict

https://www.anammarin.net
Previous
Previous

De câtă supervizare are nevoie un mentor/coach?